Tulburarea bipolara a fost catalogata initial ca psihoza maniaco-depresiva si mai apoi anumiti medici au considerat ca aceasta poate fi catalogata ca una separata, insa cel putin deocamdata este considerata ca un sinonim:
Tulburarea bipolara se mai numeste sindromul maniacal sau sindromul maniaco-depresiv.
Tulburarea biploara este considerata o psihoza in care modificarea starii afective a persoanei se poate schimba radical dintr-un moment in altul. Astfel ca apar o succesiune rapida de episoade: maniacale si mai apoi depresive.
Tulburarea bipolara afecteaza pacientul printr-o serie de tulburari de gandire, de afectivitate, sexuale.
Simptomatologie
Deoarece aceasta tulburare este un sindrom, adica un cumul de mai multe patologii cu mai multe simptome cumulate se va vorbi de o serie intreaga de tulburari :
– Tulburari afective
In cadrul tulburarilor de afectivitate se poate vorbi de doua extreme posibile : una este euforia. In cadrul euforiei vom vorbi de un optimism sau de un narcisism patologic exacerbat, adica de o stima de sine mare, sentimente de grandoare.
La polul opus, se poate vorbi de o simptomatologie depresiva, cu o subestimare a sinelui, sentimente de inutilitate, plans facil si multe alte simptome caracteristice depresiei.
La aceste doua simptome se va adauga o stare continua de iritabilitate.
– Tulburari de atentie si gandire
Atentia pacientului este grav afectata, in sensul ca nu mai poate sa se concentreze la activitatile zilnice, fie ele complexe sau simple.
La aceasta absenta a capacitatii de concentrare apare si o tendinta ca persoana sa fie distrasa de la actiunea initiala, de actiuni care nu au insemnatate majora sau care nu au legatura directa cu pacientul si astfel l-ar putea afecta cumva; de aici si ideile gata fixate, memoriile numai pot fi reamintite cu acuratete, aparand astfel o serie de lapsusuri.
– Tulburari sexuale
Instinctul sexual al unei persoane cu tulburare bipolara se refera la o exacerbare a instinctului sexual, adica o patologie care poate duce pana la nimfomanie.
– Tulburari de somn
Tulburarile de somn vor determina o insomnie, in care necesitatea somnului si a odihnei scade. Astfel, insomnia nu este una tipica, in care pacientul simte nevoia de somn, dar nu se poate odihni.
– Tulburari de comunicare si de comportament
Pot fi asociate celorlalte tulburari sus-mentionate, apar si unele tulburari de comunicare si de cmportament, cum ar fi:
– Logoreea, hipersociabilitatea, incoerenta sau extravaganta in orice aspect posibil: vestimentar, atitudine, achizitia de bunuri care nu sunt practice.
Diagnostic si fiziopatologie
Din punct de vedere al mecanismului fiziopatologic, nu s-a observat a exista o categorie de varsta mai predispusa sau o predispozitie mai accentuata pe sexe, ambele fiind la fel de susceptibile de a dezvolta aceasta patologie.
Din punct de vedere al mecanismului aceasta are si o componenta psihologica adica exista alocarea unui simptom psihologic care poate declansa aceasta tulburare in forma activa, insa problema de fond este una neurologica, o disfunctie la nivel cerebral.
Principala componenta de care vorbim atunci cand ne referim la fiziopatologia tulburarii bipolare este una biochimica.
Aceasta inseamna ca anumite gene au un rol bine definit in aceasta patologie si, totodata, sunt implicati cativa neurotransmitatori care au o secretie mult prea acentuata (ori, in alta teorie, afinitatea de receptie a acestor neurotransmitatori este prea mare).
Astfel, epinefrina, norepinefrina si serotonina vor produce dezechilibre in transmiterea neuronala.
Daca vorbim de clasificarea acestei patologii, avem doua tipuri majore de psihoza maniaco-depresiva sau tulburare bipolara.
Tulburarea bipolara tip I este forma care poate fi diagnosticata mai usor deoarece atat faza maniacala, cat si faza de depresie sunt foarte pronuntate.
Crizele de depresie impreuna cu cele de manie se rasfrang cu o ciclicitate, si atunci, in momentul prezentarii la medicul psihiatru, pacientul va manifesta una dintre cele doua faze ale tulburarii bipolare, fapt pentru care diagnosticarea este mai lesne.
In cazul tulburarii bipolare tip II, diagnosticarea este mai dificila deoarece mania intra in categoria hipomaniei, adica are o manifestare clinica mult mai usoara. In schimb, depresia este una mult mai accentuata, fapt pentru care, in timpul diagnosticarii, diagnosticul de tulburare bipolara intra in categoria diagnosticului diferential cu depresia generalizata.
Tulburarea depresiva majora poate fi confundata cu tabloul clinic al tulburarii bipolare, astfel ca, pana nu apare si manifestarea maniacala, diagnosticul de certitudine este dificil de pus.
Ca frecventa, exista o categorie sezoniera a acestora, adica au tendinta sa apara la sfarsitul toamnei sau iarna. Aceste doua anotimpuri au tendinta de a provoca depresii si in cazul persoanelor care nu au aceasta tulburare, astfel ca la aceasta categorie manifestarea este mult mai puternica.
In perioada de iarna, organismul este supus unui stres din cauza perioadei in care trebuie sa isi asigure termoreglarea. Din cauza acestui stres somatic de termoreglare, depresia poate aparea cu mai mare recurenta.
In acelasi timp in perioada de vara se manifesta mai predominant manifestarea maniacala.
Totodata, se poate observa ca la barbati primul episod ca si manifestare simptomatica este un episod maniacal, iar la femei primul episod este unul depresiv.
Odata cu imbatranirea, in special dupa varsta de 50 ani, episoadele se pot repeta tot mai des si intr-o forma mai acuta.
Evolutie
Pentru diagnosticul precoce al unei tulburari bipolare, si aici nu vorbim neaparat de o diagnosticare care trebuie sa survina in cateva ore sau nici macar zile, dar intr-o perioada in care manifestarile asemanatoare tulburarii bipolare sunt observate fie de catre pacient, fie de catre persoanele din jur, trebuie recomandat un consult psihologic, dar cel mai indicat ar fi un consult psihiatric, pentru un diagnostic de certitudine si de specialitate.
Evolutia in timp a acestei tulburari bipolare poate fi de doua tipuri:
– Componenta maniacala va incepe sa se dezvolte intr-o faza tot mai acuta care in final va duce pacientul sa manifeste anumite manii/obsesii pentru persoane sau stari.
Aceasta componenta este insotita de o stare tot mai grava de iratibilitate si irascibilitate, si poate duce la psihoza generalizata insotita de halucinatii sau alte manifestari iluzorii.
Dupa aceste manifestari maniacale puternice, in care persoana afectata si netratata poate reprezenta un pericol si pentru ea insasi, dar in special pentru persoanele din jur, exista urmarea episodului depresiv puternic, in care persoana poate recurge la suicid.
– Tulburare depresiva (suicidul). In cazul in care componenta depresiva devine tot mai accentuata, pacientul fie va fi constient de tulburarea de care sufera si nu o va accepta – moment in care poate sa apara tendinta de suicid -, fie, dupa o perioada maniacala foarte accentuata, componenta depresiva va veni cu o reducere semnificativa a stimei de sine si astfel in acest moment exista pericolul de suicid.
Tratament
Terapia pentru persoanele bipolare care sufera de tulburare bipolara este o combinatie intre o terapie psihofarmacologica sau psihoterapeutica, adaptata la nevoile actuale, astfel:
– inceperea imediata a unui tratament medicamentos, care va fi mentinut o perioada mai lunga de timp, decat in cazul unui episod depresiv, pentru a preveni recaderile;
– spitalizare;
– tratamentul si managementul unui potential abuz de substante.
Tratamentul medicamentos poate cuprinde unul sau o combinatie din urmatoarele psihotrope:
– Stabilizatori ai dispozitiei: valproat de sodiu (Depakine, Convulex), carbamazepina sau lamotrigina;
– Antipsihotice, in cazul rezistentei la tratamentul cu stabilizatori ai dispozitiei;
– Antidepresive: folosite extrem de rar, datorita riscului de viraj maniacal;
– Anxiolitice cum sunt benzodiazepinele, folosite doar pe termen scurt.
Psihoterapia este o componenta vitala a tratametului tulburarii bipolare si include:
– Terapia interpersonala si de ritm social (IPSRT – interpersonal and social rythm therapy) se concentreaza pe stabilizarea ritmurilor si rutinelor zilnice (somn, mese etc);
– Terapia cognitiv-comportamentala;
– Psihoeducatia;
– Terapia familiala.
Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro
