În anul curent, Ziua Mondială a Apei derulează la a 27-ea ediție, după adoptarea deciziei de marcare a evenimentului la 22 decembrie 1992, de către ONU, în cadrul Conferinței pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro. Scopul este sensibilizarea opiniei publice asupra importanței apei și a accesului echitabil pentru fiecare la apă potabilă sigură. Tema pentru anul 2019 este „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă” – fiind o reconfirmare a angajamentului principal în cadrul Agendei pentru dezvoltare durabilă către 2030: progresele înregistrate în direcția dezvoltării durabile ar trebui să servească în beneficiul tuturor.
Obiectivul 6 pentru Dezvoltare Durabilă este foarte clar: apă pentru toți până în 2030, adică nimeni nu rămâne în urmă și fiecare are acces la apă potabilă sigură. Astăzi, miliarde de oameni de pe glob trăiesc în continuare fără apă sigură: gospodării, școli, locuri de muncă, ferme și fabrici care se luptă să supraviețuiască și să prospere. La fel și unele grupuri marginalizate, cum ar fi: femeile, copiii, refugiații, popoarele indigene, persoanele cu dizabilități, etc. sunt adesea ignorate și uneori se confruntă cu discriminare, deoarece încearcă să acceseze și să gestioneze apa sigură de care au nevoie. Tema Zilei Mondiale a Apei este abordarea crizei apei și motivele pentru care atât de mulți oameni din lume nu au acces la surse sigure de apă.
Apă sigură este o variantă prescurtată pentru definiția ”Sistemului de alimentare cu apă potabilă, gestionat în siguranță, ce oferă apă în locuință, accesibilă oricând și lipsită de poluare”. Dreptul la apă potabilă și sanitație în condiții de siguranță ca pe un drept uman, care este esențial pentru exercitarea deplină a vieții și a tuturor drepturilor omului,a fost recunoscut de ONU în anul 2010. Fiecare persoană, fără discriminare are dreptul uman la apă suficientă, sigură, accesibilă atât din punct de vedere fizic, cât şi economic pentru uz personal şi casnic; aceasta include apă de băut, canalizare, spălarea hainelor, prepararea alimentelor, igiena personală şi a locuinței.
Oamenii nu au acces la surse de apă sigură din varietatea de cauze, printre care și motive de discriminare ce determină anumite persoane să fie deosebit de dezavantajate privind accesul la apă sigură: gender, rasa, etnia, religia, casta, limba vorbită, naționalitatea, dizabilitatea, vârsta, starea de sănătate, statutul proprietății, locul de muncă, reședința, starea economică și socială.
În mod disproporționat pot afecta grupurile marginalizate, prin impactul asupra apei: poluarea mediului, schimbările climatice, creșterea numărului de populației, conflictele armate, migrația forțată.
Date ONU estimează că la nivel global:
- 2,1 miliarde de oameni trăiesc fără acces la apă potabilă în condiții casnice.
- 1 din 4 școli primare nu dispune de sistem de alimentare cu apă potabilă, elevii folosind surse neprotejate sau rămânând însetați.
- Mor în fiecare zi de diaree cauzată de apa contaminată și condiții sanitare precare peste 700 de copii sub vârsta de 5 ani.
- Circa 80% din populația din mediul rural este nevoită să utilizeze apă din surse nesigure și neprotejate.
- Peste 68,5 mil. de persoane au fost forțate să-și părăsească casele, din cauza accesului problematic la serviciile de aprovizionare cu apă sigură.
- 159 mil. de oameni colectează apa potabilă din apele de suprafață, cum ar fi iazurile și râurile.
- În jur de 4 miliarde de oameni – aproape două treimi din populația globală se confruntă cu un deficit sever de apă în cel puțin o lună a anului.
În Republica Moldova se întreprind măsuri pentru asigurarea accesului populației la apă potabilă sigură. În creștere continuă este nivelul de acces al populației la surse îmbunătățite de apă potabilă. Datele raportului Supravegherea de stat a sănătății publice în anul 2017 denotă că accesul la surse îmbunătățite de alimentare cu apă a fost asigurat pentru 67% din populație, față de 65,2% în 2016, inclusiv 97,9% a populației urbane și 43% a populației rurale, față de 96,6% și respectiv, 41,3% în 2016.
Totuși, calitatea apei potabile distribuite populației este la un nivel sporit de neconformitate din sursele subterane și din sistemele de distribuire, ponderea probelor neconforme la parametri microbiologi, în anul 2017 a constituit 28% din totalul de 12394 probe investigate. Ponderea neconformității la parametri sanitaro-chimici a constituit 63,4% din sursele centralizate subterane, inclusiv după conținutul de fluor – 20,8%, conținutul de bor – 13% și de nitrați – 1,2%.
Relevant că, în anii de referință 2016 – 2017, cazuri de izbucniri epidemice hidrice nu au fost înregistrate. În 2017 morbiditatea prin hepatita virală A (infecție deseori transmisă prin apa contaminată) s-a diminuat de 1,3 ori față de 2016, în total fiind înregistrate 313 și respectiv, 391 cazuri, iar astfel de afecțiuni, precum febra tifoidă, legionelloza şi holera nu au fost înregistrate.
Pentru ca Să nu lăsăm pe nimeni în urmă, eforturile trebuie concentrate și axate pe includerea persoanelor care sunt marginalizate sau ignorate, iar serviciile de apă trebuie să corespundă nevoilor tuturor grupurilor de populație. Autoritățile de reglementare și cele juridice trebuie să recunoască și să asigure dreptul la apă pentru toți oamenii, iar fondurile suficiente trebuie să fie direcționate corect și eficient către cei care au nevoie cel mai mult.
Notă: Actualmente, în republică se desfăşoară Programul național privind implementarea Protocolului privind Apa și Sănătatea pentru a.2016-2025 (aprobat prin HG nr.1063 din 16.09.2016), scopul căruia este de a reduce riscurile pentru sănătate condiționate de apă prin implementarea indicatorilor țintă aprobați, inclusiv: îmbunătățirea calității apei potabile, reducerea bolilor condiționate de apă, creșterea accesului populaţiei, în special în mediul rural, la sisteme sigure de apă și sanitație, cu asigurarea accesului echitabil prin crearea mecanismelor de susținere a grupurilor vulnerabile, îmbunătățirea managementului întreprinderilor specializate de aprovizionare cu apă și canalizare, îmbunătățirea calității apei utilizate în scopuri de recreere, precum și creșterea nivelului de informare a populației privind implementarea Protocolului către anul 2025.
