Albinele înțeapă mai ales pe cei care le deranjează cuibul sau când se simt amenințate. Aceasta înțeapă foarte rar atunci când nu sunt în preajma stupului. Înțepătura unei albine este destul de puternică și dureroasă, dar durerea durează doar câteva minute. Înțepăturile de albine și de viespi sunt diferite. Albinele mor după ce înțeapă, așa că orice albină poate să înțepe doar o singură dată. Viespea pe de altă parte poate să înțepe de nenumărate ori. Oricare înțepătură poate fi periculoasă dacă persoana este alergică.

Potrivit șefului secției Medicină Internă, Victor GOLUBCIUC, „În momentul înțepăturii, victima simte durere imediată iar ulterior, odată ce insecta își injectează veninul, zona afectată se înroșește și se umflă ușor. Cele mai multe persoane înregistrează reacții locale. Veninul conține histamine și proteine care provoacă o reacție non-alergică în piele dând senzația de mâncărime și cauzând durere. Umflăturile pot să dureze până la câteva zile”.

Sfaturi pentru a ține la distanță albinele sau viespile

  • Nu purtați culori atractive pentru insecte, de tipul celor din gama galben-potocaliu
  • Nu folosiți produse cosmetice parfumate, în special cu esențe dulci, fructate și vanilate
  • Nu consumați în aer liber alimente și sucuri dulci, legume și fructe

Înțepăturile de albine pot fi benefice

Totuși înțepăturile de albine au și efecte benefice: există foarte mulți specialiști și medici care au adoptat terapiile cu înțepături de albine pentru diferite afecțiuni: artrita, scleroza în placi, leziuni acute și cronice. Durerile cronice de spate și gât pot răspunde foarte bine la acest tip de tratament.

Ideea este că nu ar trebui să fim atât de reticenți la înțepăturile de albine, pentru că efectul lor pentru organism în timp poate fi unul benefic, însă cu siguranță organismul ar trebui pregătit progresiv în vederea administrării de venin de albină, iar în general astfel de tratamente nu se fac decât dupa pregătirea prealabilă internă a organismului prin administrarea de produse apicole de bază: miere, polen, tinctură de propolis, lăptișor de matcă, păstură, în doze tot mai crescute, și abia dupa câteva luni se trece la administrarea controlată a veninului de albine.